Un nou animal în casă

Un nou animal în casă

Tazz a apărut în casă acum ceva timp, dorit fiind de femeia casei, care parcă n-avea deja  o creatură blănoasă la dispoziţie. Dacă la început lucrurile au fost puţin ciudate, situaţia s-a redresat destul de repede, Croco şi Tazz fiind acum cei mai buni prieteni, iubiţi şi ce mai vrea publicul larg să fie, oferind spectacole de zile mari, iubăreli de calitate şi grija în minus a unei plictiseli pisiceşti atunci când stăpânii (ţii) sunt departe de casă.

  Ea: A avea un animal nou în casă este, într-adevăr, o grijă în plus. Nu mai mare decât cea a primului venit în casă. Mai pe românește, aveți aceleași griji esențiale: cămin nou pentru el, suflet nou și cel mai probabil dăunător și gălăgios în casă, griji de diferite soiuri și arome. Trebuie să cam lași toată treaba asta deoparte, cel puțin pentru o perioadă, pentru că așa cum ai mai citit probabil pe internet, atenția ta trebuie să se concentreze pe animalul din casă, nu pe cel nou sosit, considerat un intrus. Ca să înțelegi puțin cum stă treaba, pisicile sunt, în ciuda tuturor zvonurilor, animale foarte atașate de om, cu o sensibilitate extremă când vine vorba mai ales de partea feminină din casă.
 De ce? Pentru că ele chiar percep omul ca fiind un fel de părinte uriaș. De aici și torsul specific, ciripiturile și mieunatul special, pe care sunt sigură că orice posesor de pisică le cunoaște destul de bine. Dacă vrei să te convingi, ascultă-ți pisica. Atunci când sunteți voi doi va toarce dinainte ca tu să o atingi, venind unduindu-se sau în fugă, va miorlăi pe un ton pe care nu-l va folosi decât cu tine sau cu celălalt ”părinte” al lui.Cel mai ușor de observat este când îi pui mâncarea.
Deci, am stabilit: pentru blănous, tu ești părintele lui , iar ăla care a venit în casă a intrat pe teritoriul său, spațiul lui sacru și cum mai vrei tu să-i spui este un intrus.
Ce să faci? În primul rând, trebuie să îți înțelegi odrasla mieunătoare, că doar d-asta am scris ditai pasajul despre ce părinte ești tu pentru pisic. NU îi bagi pisica pe gât, nu îi acorzi celuilalt atenție specială, NU îi pui în aceași cameră. Cel puțin, nu la început.
Teoria ca teoria. Dar practica?
Mulți specialiști (mai mult sau mai puțin specializați) îți vor explica cât de important e ca noul sosit să inspecteze casa, apoi lăsat într-o camerăîn care nu-i pisi nr1, cum cei doi să stea o săptămână departe unul de celălalt, cum trebuie să se miroasă unul pe altul printr-o ușă, cum apoi va trebui să le dai mâncare la aceași oră ca să capete amintiri plăcute unul cu mirosul celuilalt și cum mai apoi, dupa ce timpul s-a scurs, să îi pui față în față ca și cum se văd pentru prima oară.
Teoria însă e teorie. Și asta nu pentru că ar fi vreo tehnică greșită! Nu! este foarte corectă! Dar depinde foarte mult de la caz la caz. Experiență proprie: Croco a fost mereu o fire ușor agresivă. Deci când l-am adus pe Tazz m-am gândit că se va isca o bătaie de zile mari. Pasul nr1: inspectarea casei. Aici îmi stătea inima în loc, pentru că mă gândeam că va sări Croco să-l bată pe săracul Tazz, care e și mai mic decât ea, și care abia își căpătase un cămin. Mare mi-a fost mirarea când am observat cu stupoare că ea se ascunde fricoasă, și că el preluase rolul de stăpân al casei destul de repede. L-am luat repede din cameră și l-am dus în dormitor, unde îți dai seama, dormeam noi, ”părinții” și deci Croco s-a pleoștit repede.
Pasul nr doi:- săptămâna de cunoaștere- a fost sărit. Pentru că mister Tazz simțea miros de posibil partener de joacă și miorlăia, se agita, se lovea, se dădea cu capul de pereți, totul pentru numai două minute cu Croco.
Deci a doua zi i-am dat drumul în camera lui Croco, sub stricta mea supraveghere.  Ea s-a ascuns, el și-a făcut de cap, și iată unde teoria nu se întâlnește cu practica: depinde de caracterul pisicii tale, caracter pe care e posbil să nu-l fii stiut până atunci. În scurt timp, undeva în doua zile, cei doi s-au obișnuit cu prezența celuilalt , dar nu neapărat prietenesc, Croco îl caftea pe Tazz dacă făcea vreo greșeală, iar el considera generos că-i rost de joacă, alergând prin casă într-un stil mare. Până seara erau prieteni. Se spălau reciproc și crede-mă, am avut un șoc.
Ce faci tu? Intră în pielea pisicii tale, pe cât posibil, nu o brusca, nu forța nota și nu te lăsa bătut. Pisicile NU sunt animale solitare. Se joacă și ele, au nevoie de afecțiune și sigur se plictisesc atunci când proprietarul este plecat de acasă. Da, o a doua pisică este o soluție și încântare, ți se va părea greu la început, vei tinde să te panichezi dacă cele două miorlăitoare se iau la bătaie, dar nu uita că e normal și că pentru a deveni prieteni, trebuie să trăiască puțin împreună. Încearcă să le oferi amintiri plăcute, joacă-te cu amândoi la început, cumpără un laser și pasează luminița de la unul la celălalt Sau o mingiuță, de ce nu. Joaca va fi activitatea lor de bază și va trebui să le arăți că pot face asta împreună. Îi apropii. Poate dura mai mult, poate dura mai puțin. E necesară etapa nr1, și etapa cu comunicarea prin ușă, măcar două zile. Dacă stai în garsonieră, îți pui pe pisi număr doi pe hol. Nu în bucătărie, nu în baie. Vor fi cei mai buni prieteni, să fii sigur de asta.

Ce spune Croco: Mă speria Tazz pentru că venea mereu alergând și nefiind obișnuită cu alte pisici, credeam că mă atacă. Mi-am dat seama că el doar se joacă. Acum suntem aproape nedespărțiți. Facem haos împreună în casă, alergăm, boxăm, ne jucăm fața-ascunsea, nu lăsăm niciun suflet să doarmă. Ne spălăm reciproc, dormim împreună, mâncăm împreună și fii sigur că nu mai mor de plictiseală când cineva din casă pleacă. Ce să mai, suntem simpatici! Drept bonus, eu sunt mult mai afectuoasă cu ”părinții” mei, torc și mă alint foarte mult în brațele lor, iar ei sunt suprinși pentru că, cică, înainte eram cam arțăgoasă. Ce să zic! Vorbe!

Related Posts